Multe cărți poștale din perioada 1907 – 1915, aflate astăzi în colecția Muzeului Municipal Călărași, ilustrează Căpitănia Veche a Portului Călărași. Și totuși, nu se cunosc foarte multe detalii despre această construcție emblematică a portului de la Dunăre.
Nu se știe cu precizie nici cine a fost constructorul ei, nici în ce an a fost ridicată. Un obiectiv turistic învăluit în mister, nu-i așa, exploratorule?
Dar până să ajungem la începutul secolului al XX-lea, să ne întoarcem puțin în timp…
Prin decret domnesc, în 1879, se înfiițează Portul Călărași și instituția Căpităniei Portului, însă istoricii nu au reușit să identifice în arhive clădirea în care căpitănia a funcționat în primii ani.
Există nenumărate documente care atestă planurile complexului portuar precum amenajarea pe malul stâng al Dunării a două cheiuri de lemn – unul înalt cu o lungime de 91 m şi cheiul jos, lung de 222 m. Există multe înscrisuri în care se menționează importanța portului în comerțul cu cereale. Zeci de mii de tone provenite din recoltele Bărăganului ajungeau la Călărași și apoi erau încărcate de hamali pe şlepuri şi vapoare care plecau mai departe spre Brăila sau în amonte spre Austria şi Germania. Nimic despre vreo clădire.
În 1886, se dă în folosință linia de cale ferată Slobozia-Călăraşi având ca punct terminus Staţia CFR Port Călărași. Pentru o perioadă, unele surse istorice, indică o funcționare atât a autorității CFR, cât și a căpităniei maritime în nou construita gară.
Aproximativ 10 ani mai târziu apar primele detalii despre o clădirea căpităniei lăsate astăzi în paragină.
Arhitecții Căpităniei Portului Călărași au adaptat planurile celebrului inginer constructor Anghel Saligny pentru Complexului portuar din insula Ramadan de la Giurgiu, ridicat în anul 1905. Acest lucru i-a ajutat pe istorici să afirme că 1906 este anul de construcție al Căpităniei. Aceasta a fost dată în folosință în 1907.
Se pare că planul de a demara construcția clădirii din turul nostru i-a aparținut scriitorului cunoscut sub pseudonimul Jean Bart, devenit locțiitor al capităniei portului Călărași. În cartea sa Europolis, povestea despre rutina sa zilnică în Călărași: “Stam toată ziua pe apă lucrând și măsurând pe arșița soarelui. Seara ne mulțumeam să ascultăm o serie de cântece răgușite la o grădină de varietăți, unde ne cheltuiam banii și tinerețea”.
Astăzi, vechea Căpitănie a portului este o proprietate privată lăsată în paragină. Nimic nu mai aduce aminte de vremurile în care portul care odinioară fremăta de viață.
