Mariana Nicolesco – gânduri despre Hariclea Darclée și Ionel Perlea

14 ianuarie 1900 este o dată memorabilă în lirica universală: triumful Haricleei Darclée la Teatrul Costanzi de la Roma în rolul Tosca la premiera absolută a capodoperei cu același nume de Giacomo Puccini. La această celebrare, legendara predecesoare este evocată cu emoție de soprana Mariana Nicolesco.

Interviu realizat de Maria Capelos

 

Cum zice Miron Costin, ”nu sunt vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi”. Şi mai zice cronicarul, în altă parte a Letopiseţului Ţării Moldovei, despre Ieremia Movilă că era om întreg la toate, blând şi nemândru, iar despre logofătul Gheorghe Ştefan că se afla ca un om deplin, cap întreg, hire adâncă, cât poți zice că ”nasc și la Moldova oameni”. Parafrazându-l pe cronicar, am putea spune că se nasc și în Bărăgan astfel de oamnei, care au facut cinstre nației, care sunt considerați în orice vremuri valori ale domeniului în care au excelat și care poate sunt încă luați – sau ar trebui să fie luați – drept modele. Oameni al căror nume este asociat cu România, prin care aceasta devine un spațiu cunoscut și apreciat pretutindeni.

Bărăganul întins, bătut cu furie de vântul dinspre Răsărit cunoscut sub numele de Crivăț, Bărăganul cunoscut cândva – și care poate deveni oricând la fel – drept grânarul României, a fost leagănul unora dintre cei mai de frunte reprezentanți ai muzicii culte românești, fie că vorbim de soprana Hariclea Darclée, fie că vorbim de dirijorul Ionel Perlea.

Între dogoarea soarelui de vară și șuieratul Crivățului de iarnă se năștea la Brăila, în 1860, soprana Hariclea Darclée, cea pe care presa a catalogat-o de-a lungul timpului drept „privighetoarea Carpaţilor”, „privighetoarea adorată”, „măiastra pasăre de basm”, „vocea începutului de secol”, „cea mai mare cântăreaţă a zilelor noastre”, iar Enciclopedia dello Spettacolo „cea mai mare soprană a lumii timp de 25 de ani”.

40 de ani mai târziu, în 1900, vedea lumina zilei la Ograda (în apropiere de Slobozia) dirijorul Ionel Perlea, o legendă a artei dirijorale.

Despre ei, despre destinul lor profesional și importanța lor în muzica universală ne vorbește acum marea noastră soprană Mariana Nicolesco, ea însăși un nume de seamă al muzicii, care a cucerit cu vocea și cu personalitatea ei extraordinare marile scene ale lumii.

Maria Capelos: Cine a fost de fapt Hariclea Darclée, doamnă Mariana Nicolesco?

Mariana Nicolesco: Darclée a fost prima soprană a lumii timp de mai bine de un sfert de veac. Voce de o extindere neobişnuită, mergând de la soprană lejeră până la soprană lirică, la soprană spinto, dramatică, şi chiar la registrul de mezzosoprană sau contralto, talent dramatic ieșit din comun, rigoare stilistică exemplară, Haricleei Darclée i-a fost dat să-i inspire ca nicio altă artistă din vremea ei pe compozitorii care i-au dedicat opere – nu mai puţin de 13 – pe care le-a dus la succese istorice, cum ar fi La Wally de Alfredo Catalani (1892), Iris de Pietro Mascagni (1898) şi mai ales Tosca de Giacomo Puccini (1900).

Carte poștală semnată de Hariclea Darclée la unul din spectacolele sale de la Teatro  alla Scala di Milano. Stagione Di Carnevale-Quaresima 1890-1891. Fotografie pusă la dispoziție de Teatro  alla Scala pentru proiectul Itinerama – Explorator în Bărăgan. 

 

Am trăit eu însămi astfel de momente exaltante, magice, la Teatrul alla Scala din Milano, unde un studiu arată că cele mai multe premiere absolute din istoria acestui templu al artei lirice le-au avut ca protagoniste pe Hariclea Darclée şi pe mine.

Destinul ei fabulos mi s-a revelat în adevărata sa dimensiune pe măsură ce vedeam că, în pofida tuturor cercetărilor la scară internaţională, n-a putut fi identificată nicio înregistrare din vastul repertoriu pe care l-a abordat. Ne-au rămas ca unică mărturie doar două melodii, Cântecul fluieraşului de George Stephanescu şi Vai, mândruţo, dragi ne-avem de Tiberiu Brediceanu.

Maria Capelos: Aproape 3.000 de tineri artişti lirici din 50 de ţări şi 5 continente au urcat pe scena din Brăila, și anume în teatrul în care Darclée debuta în 1881, la 21 de ani…

Mariana Nicolesco: În onoarea Haricleei Darclée am creat în 1995 Festivalul şi Concursul Internaţional de Canto ce-i poartă numele, reunindu-ne an de an fie în cadrul competiţiei propriu-zise, unanim considerate drept una dintre cele mai prestigioase în ziua de azi, fie la Concertele de pe Esplanada Dunării, la care vin să-i aplaude pe tinerii mei prieteni peste 10.000 de iubitori ai muzicii, ai artei sacre a cântului, fie – în anul alternativ – la Cursurile mele de Măiestrie Artistică, Master Classes, unde fiecare vine purtat de o intensă aspiraţie spre perfecţiune.

Darclée a intrat în nemurire prin puterea misterioasă a legendei, a mitului. Reuniţi în suflet şi în cânt prin relaţia Maeştri-Discipoli, cu bucuria perpetuării tradiţiilor, noi cinstim memoria ilustrei predecesoare şi prin conferinţele susţinute cu patos şi competenţă de Stephan Poen, Medic foniatru şi Doctor în Muzicologie, pe teme ca Darclée în istoria teatrului liric universal, Darclée – soprană a două secole, Hariclea Darclée şi epoca sa.

Brăila, datorită Dunării era, în a doua jumătate a secolului al 19-lea, un oraş de întâlnire al multor culturi, orientale şi occidentale, ale unor persoane ce convieţuiau armonios, indiferent de neam şi de religie, dovadă diferitele lăcaşuri de cult pe care le găsim şi azi unele aproape de altele, biserică, geamie, sinagogă. Era un oraş care, odată cu prosperitatea generată de comerţ, ţinea la mare preţ educaţia și cultura.

Dovadă că prin 1995, odată cu primele noastre manifestări Darclée, am aflat că în casele oamenilor se mai aflau încă peste 2.000 de piane. Nu întâmplător Nicolae Iorga avea să scrie, în 1926: “Nu Brăila este fiica Ţării Româneşti, ci ea este maica acestui Principat”. Şi nu e de mirare că micuţa Hariclea învăţa franceza, germana şi că apoi avea să găsească în George Cavadia, muzician şi filantrop născut în Macedonia şi stabilit la Brăila, un îndrumător entuziast şi priceput în arta cântului. Toate acestea le-am amintit la evenimentele Darclée dedicate deopotrivă celor 650 de ani de atestare documentară a Brăilei şi Centenarului Marii Uniri.

Maria Capelos: Cum a ajuns românca Hariclea Darclée de pe scena brăileană direct pe scena prestigioasei opere pariziene și mai apoi pe toate scenele mari ale lumii?

Mariana Nicolesco: Născută într-o familie prosperă, la 6 ani Hariclea mergea la teatru la Viena, oraşul în care avea să-şi urmeze de altfel studiile colegiale, şi unde la Operă o admira pe Adelina Patti, una dintre cele mai aclamate soprane ale vremii, fără să-şi imagineze, bineînţeles, că nu peste mulţi ani avea să-i fie dat s-o înlocuiască fulgurant la Opera din Paris, la invitaţia lui Charles Gounod, veneratul compozitor, directorul teatrului, care i-a şi dat numele de scenă Darclée.

La Opera din Paris, maestru acompaniator se întâmpla să fie Ruggero Leoncavallo, a cărui creaţie, I Pagliacci, Hariclea Darclée avea s-o cânte cu brio, iar la Milano mai târziu acesta avea s-o familiarizeze cu subtilităţile limbii italiene, atunci când ea devenise superstar al Teatrului alla Scala şi când, după ce interpretase capodopera La Traviata, însuşi Giuseppe Verdi îi scria “alla mia bravissima e bellissima Violetta”.

Triumfurile ei aveau să rămână în sufletele şi în memoria tuturor celor care au ovaţionat-o la Milano şi la Roma, la Paris, la Barcelona şi la Madrid, la Lisabona şi la Rio de Janeiro, la Berlin, la Sankt Petersburg sau la Buenos Aires. Aici, dincolo de formidabila ei personalitate care fascina prin cânt, dincolo de charisma prin care declanşa adevărate pasiuni, Hariclea Darclée avea să uimească prin bunătatea şi nobleţea ei. Cânta Aida de Verdi la Teatrul Colon, şi impresarul a dispărut pur şi simplu cu onorariile întregii companii venită din Italia, aşa încât interpreţii, corul şi orchestra nu mai aveau cum să se întoarcă acasă. Iar Darclée, fără să ezite, şi-a vândut bijuteriile preţioase care o acompaniau pretutindeni, asigurând continuarea spectacolelor şi returul în patrie al artiştilor. De aceea ei, parafrazând o replică dintr-o faimoasă scenă a operei, i-au cântat cu nespusă dragoste: Sei tu la nostra salvatrice!

Maria Capelos: Ați pășit pe urmele lui Darclée și dumneavoastră…

Mariana Nicolesco: Multe dintre operele în care a magnetizat auditoriul le-am cântat eu însămi în Europa, în cele două Americi sau în Japonia, şi sunt mândră că le-am prezentat cu “zmeii” mei la Brăila, în spectacole memorabile. Şi asta cu dirijorul şi orchestra pe scenă, cu interpreţii în acţiune în prosceniu, în timp ce corul era aşezat în primele rânduri din splendida sală în care Hariclea Darclée se afirmase pentru prima oară.

Iar spiritul în care se petrec lucrurile la Brăila, la Atelierul nostru liric continuu, este unul de comuniune absolută, de împliniri, fiecare participant fiind într-un anume fel învingător, ceea ce şi publicul resimte, într-o atmosferă incandescentă, dovadă reacția sa înflăcărată seară de seară.

Și e minunat să ştim că azi Hariclea Darclée face parte din conştiinţa culturală naţională datorită ctitoriei noastre, datorită ecourilor de presă şi zecilor de emisiuni pe care ni le consacră Radio România şi Televiziunea Naţională, emisiuni de multe ori reluate la cererea publicului.

Nimic nu-i poate apropia pe oameni mai mult decât cântul, iată crezul pe care-l împărtăşesc cu Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, UNESCO, care onorează cu Înaltul său Patronaj evenimentele Darclée.

Maria Capelos: Drumul care vă poartă din Bucureşti spre Brăila, stimată şi iubită doamnă, traversează Câmpia Bărăganului, trecând nu departe de o localitate uitată, numită Ograda. Acolo s-a născut un alt incomparabil muzician român, dirijorul Ionel Perlea…

Mariana Nicolesco: Hariclea Darclée s-a născut în 1860, iar Ionel Perlea a văzut lumina zilei în anul 1900.

Şi aş vrea să spun aici un lucru important după părerea mea, şi anume că noi, românii, nu eram rupţi de lume, simple provincii dunărene, ci ne hrăneam din vechile tradiţii strămoşeşti dar şi din tot ce era mai valoros în arta şi în cultura contemporană.

Darclée avea şi origini greceşti, adică purta în ea forţa dramaturgiei şi tragediei elene clasice şi avea să fie elevă ani de zile la Viena înainte de a seduce Parisul, Italia, întreaga Europă şi America de Sud.

Cât despre Ionel Perlea, şi el avea de la bun început cheile de acces la civilizația europeană, vorbind de copil limba germană, învăţată de la mama sa, nemţoaică, şi asta avea să-i permită să devină un student strălucit la Universitatea de Muzică din Leipzig şi apoi la Hochschule für Musik und Theater din München.

La 19 ani el susţinea primul său concert la Ateneul Român, la 26 de ani obţinea Premiul de Compoziţie George Enescu, devenea dirijor la Opera Română din Cluj, apoi director muzical al Operei din Bucureşti. Iar în 1945, în virtutea succeselor obţinute la Teatrul Costanzi de la Roma, azi Teatro dell’Opera, e numit dirijor permanent la Teatrul alla Scala din Milano.

ITINERAMA Ionel Perlea

De la stânga la dreapta: Ionel Perlea (dirijor), Salvatore Baccaloni (interpret, bas), Ettore Giannini (scenarist). Stagiunea 1951/1952, teatro alla Scala di Milano. Spectacolul Il Ratto Dal Serraglio (Răpirea din Serai). Fotografie pusă la dispoziție de Teatro  alla Scala pentru proiectul Itinerama – Explorator în Bărăgan. Credit foto: Erio Piccagliani

 

Maria Capelos: Cum era vazut Ionel Perlea de marii muzicieni ai lumii?

Mariana Nicolesco: Admirabila sa carieră avea să se desfăşoare mai ales în America, începând cu triumful reprezentaţiei cu Tristan und Isolde la Metropolitan Opera din New York, în 1949.

Sunt fapte și împrejurări pe care e bine să le amintim, să le cunoaştem în profunzime, să ni le apropriem, căci ele dau dimensiunea universală a culturii noastre.

Iar eu aş vrea să amintesc aici trei episoade care sunt nota umană de care e legată în memoria mea personalitatea lui Ionel Perlea. Şi anume că însuși Arturo Toscanini l-a desemnat drept succesorul său, dăruindu-i propria baghetă.

Apoi, cum aş putea uita că, la prima mea călătorie în America, am văzut la televiziune un documentar care pur şi simplu m-a emoţionat atunci când celebrul dirijor Dimitri Mitropoulos vorbea, aproape cu lacrimi în ochi, despre arta compatriotului nostru de care, în România, se ştia atât de puţin.

În fine, aş vrea să mai spun că Ionel Perlea s-a întors în ţară în 1969, cu un an înainte de a trece la cele veşnice, şi asta din dorinţa de-a vedea pentru ultima oară casa părintească de la Ograda, în Câmpia Bărăganului.

Iar noi, cu încântare, la Festivalul şi Concursul Naţional al Liedului Românesc, pe care le-am creat, dedicate expresiei culte a cântecului de dor, am avut şi revelaţia talentului de compozitor al lui Ionel Perlea.
Gloria cântului – gloria ţării, scriam într-un rând, gloria muzicii, gloria artei sunt gloria şi identitatea noastră, a tuturor, pentru care trebuie să fim etern recunoscători unor prodigioase personalităţi ca Hariclea Darclée sau Ionel Perlea.

DESPRE MARIANA NICOLESCO

Mariana Nicolesco este Comandor al Republicii Italiene, Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor în Franţa, decorată cu Ordinul Naţional Steaua României în Grad de Mare Cruce “pentru merite excepţionale, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră”.
“O mare voce a timpului nostru”, ea a primit Premiul Special şi Medalia Kulturpreis Europa “pentru performanţele sale artistice, pentru calitatea sa de mentor şi formator al tinerei generaţii şi pentru rolul excepţional, încununat de succes, pe care-l asumă în relaţia României cu Europa şi a Europei cu România”.

Aclamată ca Regina del Belcanto, Primadonna Assoluta, Diva Divină pe cele mai renumite scene ale lumii, printre care Teatrul alla Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York, München, Veneţia, Florența, Rio de Janeiro, Barcelona, Chicago, San Francisco, Tokio, Nagoya, Osaka, Pretoria, la Festivalul de la Salzburg, la Rossini Opera Festival de la Pesaro, la Carnegie Hall din New York și la Royal Festival Hall de la Londra, la Musikverein de la Viena, Salle Pleyel la Paris, Concertgebouw la Amsterdam, Accademia di Santa Cecilia de la Roma, Marea Sală a Conservatorului de la Moscova, Mariana Nicolesco a sedus publicul cu vocea sa de soprană drammatico di agilità, cu arta cântului şi cu personalitatea ei scenică.
Laureată a Medaliei UNESCO pentru Merite Artistice, a fost numită Artist UNESCO pentru Pace “în semn de recunoaștere a angajamentului său în favoarea moștenirii muzicale, a creației artistice, a dialogului între culturi și a contribuției sale la promovarea idealurilor Organizației”.

Ea se consacră în continuare, între altele, activităților legate de evenimentele majore pe care le-a creat: Festivalul şi Concursul Naţional al Liedului Românesc, Festivalul şi Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclée, între o ediție și alta a acestora oferind Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes.

Evenimentelor Darclée le-a fost acordat Înaltul Patronaj UNESCO. Invitată de Papa Ioan Paul II, Mariana Nicolesco a cântat vechile colinde românești în cadrul Primului Concert de Crăciun în Vatican, transmis în Mondovisione și urmărit de peste un milliard de oameni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Noutăți

INSTANTANEE DIN BĂRĂGAN – expoziție foto de Adriana Lucaciu și Răzvan Voiculescu

Lacul Bentul Mic (Balta Ialomiței, lângă situl arheologic Popina Bordușani, județul Ialomița). Foto: Adriana Lucaciu Conacul Iancu Ionescu. Foto: Adriana Lucaciu Ruinele Bisericii Măgureni (comuna Sărulesti,...

RE:START BĂRĂGAN – 10-13 noiembrie, conferință online

  📣 Re:Start Bărăgan 👉Conferință online despre potențialul turistic cultural al regiunii Bărăgan 👉Când: 10-13 noiembrie 2020 👉Unde: facebook.com/itinerama ℹ️ Dacă vrei să îți transmitem un scurt reminder înainte...

Atelier de Mentorat în Turism susținut de Carmina Nițescu (online)

  📣 Atelier de Mentorat în Turism susținut de Carmina Nițescu 👉 Ce discutăm: Metode de promovare a potențialului turistic cultural al regiunii Bărăgan 👉Trainer: Carmina Nițescu 👉Sesiunea...

oamenii bărăganului

Mariana Nicolesco – gânduri despre Hariclea Darclée și Ionel Perlea

14 ianuarie 1900 este o dată memorabilă în lirica universală: triumful Haricleei Darclée la Teatrul Costanzi de la Roma în rolul Tosca la premiera...

Ionel Perlea

Text de Alexandru Danga ‘Artiști uitați‘ (‘Forgotten Artist’) se intitulează un serial realizat de Christopher Howell pe Music Web International. Printre acești ‘artiști uitați‘ se...

Ghid audio